Extracții Dentare
Extracția dentară este o procedură comună în stomatologie, necesară atunci când un dinte nu mai poate fi salvat prin alte metode de tratament. Fie că este vorba despre o infecție profundă, carii avansate sau dinți care nu au suficient spațiu pentru a erupe corect, extracția devine soluția pentru a preveni complicațiile și pentru a menține sănătatea orală.
Extracțiile sunt practicate din mai multe motive:
- dinți cu distrucții corono-radiculare (carii) întinse, care nu mai pot fi restaurați cu ajutorul unor obturații sau prin mijloace protetice;
- când un dinte este fracturat longitudinal sau mult subgingival și nu mai poate fi tratat;
- dinți cu parodontoză acută și mobilitate mare;
- dinți cu gangrene complicate cu parodontită apicală (granuloame periapicale, chisturi) la care tratamentul conservator endodontic/chirurgical (prin rezecție a vârfului rădăcinii) nu prezintă indicație sau a eșuat;
- caria dentară a afectat dintele în totalitate;
- o mare parte a dintelui și a osului maxilar a fost distrus de infecție;
- extracții în scop ortodontic, atunci când alinierea dinților nu este posibilă din cauza înghesuirii lor pe arcada dentară,se va extrage un dinte considerat cel mai lipsit de importanță;
- dinți în poziții vicioase care afectează dezvoltarea normală a celorlalți dinți;
În unele cazuri se poate parcurge la extracție prin alveolotomie (frezarea unei părți din osul maxilar sau mandibular). Această tehnică chirurgicală se practică dacă se observă anchiloza dintelui ce trebuie extras evitând astfel fracturarea corticalei osoase.
Tipuri de extracție dentară:
În clinica Doctor White pot fi efectuate diferite tipuri de extracții dentare, care pot fi clasificate în funcție de poziția dintelui, numărul de rădăcini dentare, soliditatea dinților și complexitatea intervenției.
Extracție dentară monoradiculară
Extracția dinților monoradiculari (cu o singură rădăcină) este în general o procedură simplă, efectuată sub anestezie locală, folosind instrumente clasice de extracție. Din categoria dinților monoradiculari fac parte toți dinții frontali (incivi si și canini), împreună cu dinții premolari (excepție poate face primul premolar de pe arcada superioară, care poate avea mai mult de o rădăcină).
Extracție dentară pluriradiculară
Extracție măsea de minte (molari incluși/semi-incluși)
Extracția măselelor de minte (molarilor de minte) poate fi realizată în scop profilactic, când nu există complicații asociate cu erupția acestor măsele, pentru a evita potențiale infecții ulterioare, sau terapeutic, când măselele erup incorect și determină dureri sau infecții locale. Comparativ cu extracțiile dentare efectuate asupra celorlalți molari, în urma cărora se recomandă implanturi dentare pentru înlocuirea dintelui pierdut, în cazul molarilor de minte nu se realizează implanturi dentare.
Dinții incluși sau semi-incluși sunt acei dinți care fie nu reușesc să erupă singuri, fie erup doar parțial, cauzând multiple simptome pacienților, precum dureri dentare sau infecții. Complicațiile asociate cu erupția incompletă a dinților pot fi eliminate prin extracția lor.
Procedura de Extracție Dentară:
Procedura de extracție dentară variază în funcție de complexitatea cazului și poate fi simplă sau chirurgicală. Fiecare etapă a procesului este esențială pentru succesul intervenției și confortul pacientului.
Procesul de Extracție Simplă
Anestezierea zonei: Primul pas în extracția simplă este asigurarea confortului pacientului prin anestezierea zonei în care se va efectua extracția. Anestezicul local este injectat în țesuturile din jurul dintelui pentru a bloca senzațiile de durere, permițând pacientului să rămână treaz și relaxat pe parcursul procedurii. Este important ca pacientul să comunice orice senzație de disconfort pentru a permite ajustarea dozei de anestezic dacă este necesar.
Desprinderea și îndepărtarea dintelui: După ce zona a fost anesteziată, medicul dentist va folosi instrumente specifice pentru a desprinde dintele de țesuturile înconjurătoare. Elevatorul dentar este utilizat pentru a crea spațiu și a mobiliza dintele, iar cleștele dentar pentru a prinde și a extrage dintele din alveolă. Pacientul poate simți presiune, dar nu durere. În cazul în care dintele este dificil de extras, poate fi necesară aplicarea de forță suplimentară sau utilizarea unor tehnici speciale pentru a asigura o extracție completă și sigură.
Procesul de Extracție Chirurgicală
Inciziile și îndepărtarea osului: În extracția chirurgicală, accesul la dinte se realizează prin incizii în gingie și, dacă este necesar, prin îndepărtarea osului care înconjoară rădăcinile dintelui. Această etapă este crucială în cazul dinților impactați sau a celor cu poziții anormale. Chirurgul poate folosi freze speciale pentru a îndepărta osul și pentru a expune rădăcinile dintelui, facilitând astfel extracția. Procesul necesită precizie și atenție pentru a minimiza impactul asupra structurilor învecinate și pentru a se asigura o vindecare optimă.
Secționarea și îndepărtarea dintelui: În anumite cazuri, dintele nu poate fi extras în întregime și este necesar să fie secționat în mai multe părți. Această tehnică este folosită în special pentru molarii de minte incluși sau pentru dinții cu rădăcini multiple care sunt puternic ancorate în os. Medicul dentist sau chirurgul va folosi instrumente speciale pentru a tăia dintele în secțiuni mai mici, facilitând astfel îndepărtarea fiecărei părți în mod individual. Această abordare reduce riscul de a afecta țesuturile înconjurătoare și permite o extracție mai controlată și mai puțin traumatică. După secționare, fiecare fragment este îndepărtat cu grijă, asigurându-se că întreaga structură a dintelui a fost eliminată din alveolă.
Îngrijirea dupa Extracție
Plasarea tifonului și presiunea prin mușcătură: După extracția dentară, aplicarea corectă a tifonului și exercitarea unei presiuni adecvate prin mușcătură sunt esențiale pentru formarea cheagului de sânge. Cheagul protejează alveola expusă și este primul pas în procesul de vindecare. Pacientul este instruit să muște ferm, dar delicat, pe tifon pentru a controla sângerarea și a favoriza stabilizarea cheagului. Este important ca tifonul să fie menținut la locul extracției pentru o perioadă recomandată de medic, de obicei câteva ore, și să fie schimbat dacă devine saturat cu sânge.
Suturile și închiderea rănii: În cazurile în care a fost necesară o incizie sau când extracția a fost mai complexă, aplicarea suturilor poate fi necesară pentru a închide rana. Suturile ajută la menținerea țesuturilor în poziția corectă pentru vindecare și pot fi resorbabile sau pot necesita îndepărtare la o vizită ulterioară. Medicul va oferi instrucțiuni specifice despre îngrijirea suturilor și a zonei afectate pentru a preveni infecția și pentru a promova o vindecare rapidă și eficientă.
Recuperarea și Îngrijirea după o Extracție Dentară
După extracție trebuie să vă așteptați la o senzație de durere și de disconfort. Se recomandă administrarea calmantelor și a antibioticelor după caz. În primele 24 de ore se formează cheagurile de sânge. Uneori ajută aplicarea unei pungi de gheață pe față, în reprize de 20 minute. Se recomandă o alimentație fără lactate (poate fermenta zona respectivă) timp de 3 zile, iar alimentele și băuturile să fie la temperatura camerei. Trebuie renunțat în ziua post extracțională la activitățile foarte solicitante.
Nu este recomandat să fumați, să beți acool sau să clătiți gura abundent în primele zile după extracție.
După extracție zona poate sângera câteva minute sau câteva ore, în funcție de organismul fiecărui pacient. În cazul în care avem o sângerare abundentă care apare spontan la câteva ore după ce a încetat sau a doua zi dupa extracție, trebuie să vă prezentați din nou la medic.
Umflarea zonei unde s-a produs extracția se va umfla la scurt timp după intervenție, acest aspect este normal și se datorează edemului postoperator, aceasta fiind o etapă a vindecării.
În general perioada de recuperare durează între 5-10 zile până se suprimă firele de sutură.
Firele de sutură se pot scoate dupa 7-10 zile.
